ARGO, filmul în care Ben Affleck își eclipsează rolul cu regia

0
75

Argo-Review-starring-Ben-Affleck-and-John-Goodman Când am citit prima dată că Ben Affleck vrea să regizeze un film, recunosc că îmi doream să-l ocolesc și să mi-l amintesc cu rolul genial din “Good will hunting”, însă titlul “Gone baby gone”, ideea, distribuția, cu Morgan Freeman și Ed Harris, m-au făcut să mă uit la el! Dacă nu l-ați văzut, luați-l cât mai repede. Affleck a făcut o pauză și apoi a scos un film tipic american, The Town, plin de clișee, un succes de cinema, unde nachos și popcorn ridică bugetul.

A urmat trailerul de la ARGO, iar ideea crizei ostaticilor din Iran, din perioada 79-81, dar mai ales punerea în scenă a adevăratului caz “The Canadian Caper”, când 6 diplomați americani au fost ascunși de ambasadorul Canadei la Teheran și au fost scoși de CIA teferi din țară, m-a făcut să zic: hai să-i dau încă o șansă lui Affleck, pe ideea că alternează de la filme bune la filme proaste. Și ARGO e un film fabulos, ce-i drept, și cu ajutorul lui Bill Clinton, cel care a desecretizat operațiunea “Canadian Caper”, undeva în 1996 sau 1997.

Încep cu replica finală dintre doi oameni de film, unul legendar pentru cinematografia SF, John Chambers, un tătic în make-up-ul de la Hollywood (n.r. – Planeta Maimuțelor și seria Star Trek i se datorează), excelent jucat de John Goodman, și un producător anonim, dar care chiar a existat, Lester Siegel, foarte bine îmbrăcat de Alan Arkin. Chambers: “Se zice că istoria începe cu o minciună și se termină cu o tragedie, sau parcă era invers. Parcă Marx a spus-o nu?”, după care răspunsul lui Lester Siegel e de excepție: “Cum, Groucho (n.r. – celebru din seria fraților Marx: Chipo, Groucho, Zeppo și Harpo) a zis așa ceva?”…de fapt, replicile din filmul lui Affleck sunt excepționale.

Să trecem la filmul propriu-zis, care explică de la început povestea scurtă a șahului Mohammad Reza Pahlavi, cel care a avut relații foarte bune cu americanii, dar care a fost înlăturat în timpul celebrei revoluții iraniene din 1979, când la putere a venit ayatolahul Khomeini, pe care iranienii îl înjurau cam cum făceam noi cu Ceaușescu. Exact atunci începe și acțiunea filmului ARGO, când studenții și militanții lui Khomeini au intrat în Ambasada Americană și au luat 52 de ostatici, cărora nu le-au dat drumul decât după 444 de zile. 6 dintre ei reușesc să fugă, bat din ușă în ușă, însă doar ambasadorul Canadei preferă să îi ascundă. În realitate, când s-a aflat adevărul, după plecarea celor 6 din Teheran, ambasada Canadei în Iran a fost închisă.

De aici și până la finalul peliculei, Ben Affleck își dă doctoratul în amănunte, nu vezi nici măcar o greșeală, apar chiar și mașinile Dacia, ținând cont că în Iran exportam autoturisme, e drept cu sigla Renault. Astăzi, dacă nu mă înșel, Dacia are și fabrică în Iran, dacă tot sunt la capitolul amănunte. Atmosfera te ține cu sufletul la gură până la sfârșitul filmului, te pune la un moment dat în pielea personajului, îți dă sentimentul de frică maximă atunci când în joc este viața ta și un final incandescent. Cum a reușit CIA să-i scoată pe cei 6 din Iran, într-o țară în care tot ce însemna american era captiv? O idee de film, unul SF, foarte prost, cu un aviz de la Ministerul Culturii, primit la Istanbul. Ați zice că e o poveste de film, nu realitate. Ei, chiar așa s-a întâmplat, iar opera celebrului John Chambers poate fi găsită și astăzi la Muzeul Spionajului American, de la Washington. Affleck îl joacă destul de timid pe agentul care a condus operațiunea în realitate, Tony Mendez, însă e de înțeles. Poate că pe viitor apelează la alți actori și se concentrează mai mult pe meseria de regizor, pentru că e foarte bun.

Nu, nu plecați de la ideea că filmul e propagandă americană! Vă rog frumos, nu fiți români, gândiți mai departe de atât. Unii au cu ce! E adevărat că Tony Mendez, agentul CIA care a condus operațiunea “The Canadian Caper”, a fost decorat în secret de președintele Jimmy Carter…Când Clinton a desecretizat cazul, Mendez era pensionat, trăiește și azi și e ferm convins că filmul n-a fost o propagandă. Azi lucrează la muzeul spionajului de la Washington. De ce mă leg de propagandă. Pentru că o femeie mai puțin inteligentă a scos un porumbel în timpul filmului: “Ah, ce prostie, cum să vorbească de campania lui Kennedy, care fusese împușcat cu ani în urmă!”. Era vorba despre campania prezidențială din anii 80 a lui ted Kennedy, fratele cel mic al lui John F. Kennedy! Dar ignorați prostia și mergeți la Argo, e plin de umor negru și de intensitate!
http://www.youtube.com/watch?v=w918Eh3fij0&w=560&h=315

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here