A.C.A.B. și filmul în care românii se simt rușinați

1
86

 “Celerino, figlio di putana” se aude pe toate stadioanele din Italia, la noi se cântă cu cea mai proastă meserie este la jandarmerie și pe noi ne doare-n … de poliția română! Nu am inventat noi curentul anti-poliție, iar sintagma de A.C.A.B. a apărut prin Anglia anilor 80 în timpul celebrei greve a minerilor, plus că majoritatea pușcăriașilor își tatuează des inițialele de la All Cops Are Bastards. Dar nu aici vreau să duc discuția, doar vorbim despre un film, în care sunt implicați oamenii legii, extremiștii, tifosii, străinii care ajung ilegal într-o țară din care așteaptă să stoarcă dramul de fericire sau împlinire și românii!

Filmul a apărut anul acesta, interesant că românii l-au refuzat pentru apariția în cinema, m-a pufnit râsul, poate că după ce-l vedeți o să vă dați seama, și este ecranizarea cărții celebrului jurnalist Carlo Bonini. Mi-e greu să găsesc în România un jurnalist cu “balls” așa cum este Bonini, așa că mă opresc aici. Regizorul Stefano Sollima aduce o poveste din Italia zilelor noastre și lovește în ideea de globalizare, în migrarea masivă a două popoare care sunt asociate cu furtul, crimele, violurile și tot ce e mai rău. Discuția e lungă, o putem da în extremism, la un moment dat totul devine enervant pentru că românii sunt țigani. De fapt țiganii sunt din România, albanezii sunt tot țigani, dar din Albania, însă italienii au ideile clare: românii și albanezii fac ce vor în țara noastră.

Cobra, Negro și Mazinga sunt trei jandarmi veterani extrem de duri, care încalcă regulile, naționaliști până în măduva oaselor, care fac și pe extremiștii în serile libere. Pe lângă ei crește și Adriano Constantini, care încearcă să își accepte meseria așa cum este ea, cu minciuni, cu abuzuri, dar mai ales cu bătăi în fiecare duminică pe Olimpico, în special când vine Napoli. Îi mai ajută și un fost jandarm, acum paznic la o școală, Carletto, cel care știe tot ce mișcă în underground-ul Romei. Nici nu e de mirare de ce nu mai lucrează în poliție. Toți au plăcerea să umilească răufăcătorii, să bată suporteri, protestatari până îi umplu de sânge.

Nici nu au viață socială, au probleme în familie, unii chiar cu statul și când am spus statul italian cred că am oglindit perfect ideea filmului. Și totul culminează cu un urlet asupra sistemului, chiar în fața Parlamentului, venit din sufletul unui om al legii disperat. Scena e impresionantă, e cireașa de pe tort din film. Defularea jandarmilor e normală până la un punct, în special când își consumă mintea cu instigarea massmedia…și aici apare cazul Mailat, țiganul care a violat-o și ucis-o pe Giovanna Reggiani. Dureros, pentru că vom auzi românul Mailat, vom auzi “haideți să le arătăm românilor că nu sunt stăpâni în țara noastră” și câte nu vom mai auzi.

Și nu doar străinii sunt problemele lor, ci și extremiștii, unul dintre ei chiar fiul unei familii de polițiști…aici apar și tifosi care cântă “celerino figlio di putana” (n.r. – celerino, jandarm în italiană, restul e simplu de tradus). Cu toate ilegalitățile, problemele de acasă, justiția pe care și-o fac abuzând de insignă, jandarmii rămân în branșă, chiar dacă sunt turnați de unul de-al lor și întrebarea filmului rămâne agățată undeva într-un sistem putred și dezumanizat. Pierfrancesco Favino, în rolul Cobrei, este impecabil, distribuția e bine aleasă, iar A.C.A.B. este un film bun, un film care le dă dreptate și suporterilor, și jandarmilor, și străinilor care muncesc ilegal în altă țară, dar care lasă o întrebare rușinoasă. Oare toți sunt cretini? Și nu e vorba doar de polițiști. Uitați-vă la A.C.A.B. și poate vă veți da răspunsurile singuri!

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=XSXy30lqvtw]

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here