Requiem for a dream…vis, recviem, dependență, vicii, coșmaruri!

0
66

E atât de ușor…spune-mi, ce culoare ai azi? Ieri ai fost roșu, alaltăieri albastru, când te superi ești verde. Cred că nu te-ai simțit prea bine, ai fost cam portocaliu. Unde ești? Iar ai dispărut. Poate iar ai murit. Mori și te trezești, mori și te trezești. Te joci. Îți place să te joci, îți place să controlezi, să te izolezi, să îți trăiești visul care se poate transforma printr-o simplă respirație greșită în cel mai mare coșmar al vieții. Și să nu-mi povestești despre delir, despre cum te-am atins sau cum nu te-am atins vreodată, pentru că mintea nu mai poate controla. Mintea solicită în cel mai distopic mod, în cel mai cerșetor fel, s-o hrănesc cu iluzii, să simtă viciul, să trăiască dependența.

Așa este Recviem pentru un vis, bazat pe romanul lui Hubert Selby jr., un scriitor sfâșietor, cu o viață mizerabilă, trăită în lumea dependenților de droguri și a cărui operă se bazează doar pe propria experiență. Când am văzut filmul, prima dată în 2000, la final am rămas țintuit în scaunul de la cinema, cu două lacrimi șiroind în neștire. Apoi am descoperit și cartea lui Selby. Într-o zi am consumat-o, nu mă puteam despărți de ea, mă simțeam dependent, îmi tremurau mâinile, pur și simplu m-a sfâșiat, m-a tăiat în două…și lacrimile erau acolo.

Povestea urmărește viața a patru persoane, 3 tineri și o mamă plinuță, dependentă de televizor și ciocolată. Toți 4 au vise mărețe, caută cheia îndeplinirii dar trecând printr-o devastatoare dependență a drogurilor și pastilelor. Harry și Marion, interpretați magistral de Jared Leto și Jennifer Connelly, trăiesc o frumoasă poveste de dragoste, iar Tyrone este prietenul lor. Au un singur lucru în comun, iarba. Sara (pffff cum joacă Ellen Burstyn) e mama lui Harry și visează să ajungă la o emisiune televizată din momentul în care primește un telefon că a fost aleasă să facă parte din casting. Nu mai încape în rochia roșie de la absolvirea lui Harry și începe un regim drastic bazat pe pastile de slăbit. Și de aici e un pas până la dependență, delir, teamă, dar nu și renunțarea la vis. Harry, Marion și Tyrone devin distribuitori de heroină, iar când dealerul lor moare împușcat povestea se rupe.

Se ajunge la degradare morală, la o poveste dureroasă, la un final în care visul rămâne, chiar dacă este un coșmar frumos. Filmul lui Darren Aronofsky face parte din categoria capodoperelor, e sfâșietor, e enervant, e adictiv, iar muzica lui Clint Mansell devine o obsesie, se năpustește asupra ta, devine sufocantă, dar o sufocare la care nu ai renunța niciodată. Celebra Lux Aeterna a fost compusă special pentru filmul lui Aronofsky, chiar dacă azi o auzim total aiurea la fel și fel de emisiuni penibile. Dar dacă ați văzut filmul, dacă ați dat peste cartea lui Selby, nu se poate să nu vă obsedeze lux aeterna.

Se aude oceanul, dar ea nu te aude. Cine e ea? Nu o să mai vină…mă iei, de data asta mă iei, așa-i? Sunt nevinovat, știi doar. Am respectat toate poruncile tale. Te-am iubit. Te-am ascultat. Te-am căutat. Ia-mă. Închide ochii…visul abia acum începe și nici nu ești în sevraj…sau ești? Lacrimile sunt tot acolo și după Requiem for a dream.
youtube=http://www.youtube.com/watch?v=TtXPaOsN4fg&w=560&h=315

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here