Woman in Black – Harry Potter într-un horror fără expecto patronum

0
215

Se spune că în locuri întunecate subconștientul poate juca feste oricărei minți raționale. Cred că pe această formulă lapidară sunt construite toate filmele horror, deși de la Exorcistul din 1973, filmele horror care mi-au dat ceva fiori pe șira spinării au fost foarte, foarte puține. Amintesc celebrul Dracula din 1931, Bride of Frankenstein, cu Boris Karloff, Shining, cu un Jack Nicholson incredibil, iar mai nou The Ring, Poltergeist și primul Paranormal Activity.

Bine, ultimul e făcut după Blair Witch Project sau REC, ambele filmate first person, pentru a-ți da și senzația de frică la tot pasul, în special când cameramanul aleargă și imaginile, practic, n-au decât conturul groazei. Am ales ieri să merg la “The Woman in Black”, dar nu pentru Daniel Radcliffe, așa cum o fac toți puștanii, ci pentru că tot aștept un horror despre care să pot spune: în sfârșit, vorba americanului, scare the shit out of. În sala de cinema am văzut foarte mulți puștani, majoritatea fani declarați ai lui Harry Potter, și e foarte posibil ca Daniel Radcliffe să rămână stigmatizat cu rolul micului vrăjitor de la Hogwarts. Tema filmului e clasică, dar are un aer lovecraftian, în secolul XIX, evident pe lângă o Londră plină de ceață și mistere. Un avocat, să-i zicem doar mister Kipps, asta pentru că nu mai e micuțul Harry Potter, muncește enorm pentru a-și întreține familia, adică fiul și dădaca, întrucât mama a murit la nașterea progeniturii.

Tânărul Kipps este trimis într-un sat, pentru a rezolva problemele juridice legate de moștenirea răposatei Alice Drablow. Ajuns în conacul părăsit, avocatul începe să creadă că are vedenii, și culmea, nu era prieten cu Bachus și nici fratele laudanumului. Majoritatea copiilor din sat mor în condiții suspecte și au legătură cu o doamnă în negru, pe care o vede peste tot avocatul. Pe când trăia, femeia înnebunise atunci când sora ei i-a luat copilul, iar micuțul s-a înecat în mlaștina din apropierea conacului, aflat pe malul mării.

Majoritatea scenelor sunt făcute să tresari de pe scaun, dar imaginile le-am mai văzut și-n alte filme, însă nebunia localnicilor, imaginile bine conturate, starea de anxietate fac din Woman in Black un film bunicel de cinema, dar pe care e bine să-l vedeți seara sau în locuri întunecate.  Asta pentru a se lega de început, cu subconștientul care îți joacă feste. Radcliffe nu mai are bagheta de la Dumbledore, iar de doamna în negru nu poate scăpa nicăieri. Finalul este previzibil, asta pentru că și mister Kipps are un copil.

Și, apropo, urâte erau păpușile și jucăriile copiilor în secolul XIX, construite parcă să-i sperie pe copii. Măcar Harry Potter era drăgălaș și se juca vâj haț, pe când de acum va trebui să se specializeze în roluri mature, dacă vrea să ajungă un actor mare. Să nu aibă soarta lui Macaulay Caulkin, numai că Radcliffe a făcut deja un pas, căutându-și un rost în locurile prea ocupate de la Hollywood.

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=7lReemWmO5o&w=560&h=315]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here