Tinker Tailor Soldier Spy sau cum trebuie să arate un James Bond!

3
351

Unul dintre primele filme văzute la cinema a fost Filiera franceză, din 1971, cu un Gene Hackman absolut fabulos, un Roy Scheider tânăr și strălucitor, să nu mai vorbesc de Fernando Rey, care-l joacă atât de bine pe mafiotul Charnier, încât la final mi-a părut rău că a fost împușcat. E adevărat, eram mai mic, aveam vreo 10 ani, tocmai trecusem de Revoluție și-l descopeream și pe Sean Connery în James Bond, sau pe Jean Paul Belmondo în Profesionistul. De atunci și până azi, James Bond s-a transformat într-un fel de Superman care se zgârie, dar în faza următoare nu mai are nimic, un agent MI 6 care poate doborî avioane cu un singur glonț, mașinile seamănă tot mai mult cu Bumblebee sau Optimus Prime, iar realitatea?

Nu vreau să mă gândesc ce cred despre asta adolescenții care aleg filmele cu efecte speciale spectaculoase, dar cu teme puerile și incredibil de proaste. La nivel de 2011, Tomas Alfredson, un regizor suedez, ultra-premiat, a adunat o distribuție de excepție, unde-l amintim și pe câștigătorul de anul trecut al Oscarului, Colin Firth, plus Gary Oldman, Mark Strong, John Hurt și Stephen Graham. Da, îmi place la nebunie Graham, un englez care intră perfect în orice rol, iar în Boardwalk Empire e sublim în pielea lui Al Capone.

Filmul Tinker Tailor Soldier Spy este o ecranizare a nuvelei lui John le Carre cu același nume și nu trebuie să o ratați. Razboiul Rece așa cum a fost el, cu adevărații 007, nu ultimul prototip de Vauxhall sau Rolls Royce care scoate flăcări prin țeava de eșapament sau spioni care se aruncă de pe Big Ben și cad în picioare. Gary Oldman nu a îmbătrânit degeaba, Colin Firth își respectă blazonul, iar John Hurt și Mark Strong sunt foarte buni. Pe scurt, un spion veteran retras se întoarce și încearca să afle cine din MI6 are legături cu spionii ruși. Dialogul este obositor pe alocuri, să nu vă așteptați de la cine știe ce acțiune, dar fiecare scenă îți dezvăluie ceva nou…tot puzzle-ul ăsta face din Tinker Tailor Soldier Spy un film realist…foarte bun!

Muzica lui Alberto Iglesias, cel ales în toate filmele lui Almodovar, este fantastică, îmbină perfect muzica anilor 70 cu scenele din film, realizate într-un amănunt perfect, care vă va aduce aminte de una dintre cele mai frumoase perioade ale lumii, iar piesa de final mi-a plăcut atât de mult încât nici nu mi-am dat seama cui aparține. Vă las pe voi să o ghiciți, chiar cu scena de la finalul filmului, după care puteți să mergeți liniștiți la cinema să-l vedeți. Vă dau un hint, vocea superbă e din 1976, la Olympia, in Paris, chiar dacă el a jucat la Real Madrid!

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=Aco15ScXCwA]

3 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here